30 martie 2009
Foc prin frecare - deznodământ
Am venit de la muncă, mi-am făcut somnul de frumusețe că m-a dărâmat schimbarea de oră și am zis: ori la bal, ori la spital!
Put ca o locomotivă.
Timp: max 5 minute. (aș zice 2 dar.... lăsăm marja de eroare :) )
Numai bine!
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Put ca o locomotivă.
Timp: max 5 minute. (aș zice 2 dar.... lăsăm marja de eroare :) )
Numai bine!
29 martie 2009
Foc prin frecare
Cuprins de misticism și cu plictiseala la nivel maxim după plimbarea eșuată de astăzi, m-am gândit să încerc să aprind un foc sacru în cinstea zeilor prin metode primitive :)
Ieri când am fost cu caiacul am avut grijă să mă aprovizionez cu niste bucăți de salcie uscată. Nici un copac nu a fost rănit în proces ;)
Să prezint în ordine lemnele de la stânga la dreapta:
Primul lemn din stânga l-am folosit pentru pentru piesa principală (fireboard) numită și inimă.
Al doilea lemn l-am folosit ca să fac mânerul cu care apăsam burghiul (handle).
Al trei-lea lemn l-am folosit pentru burghiu (drill).
Lemnul din dreapta l-am cules de prin curte și l-am folosit ca arcuș (bow).
Lemnul pentru inimă. În imagine arăt bucata pe care o voi tăia.
După taiere cu fierastraul am folosit toporul ca să îndrept fețele.
Și cuțitul pentru finisare...
Burghiul. Mare brânză nu e de zis. Am scurtat lemnul și l-am decojit.
Scurtarea am făcut-o într-o singură etapă ca să obțin direct vârf pentru economisirea energiei (Ray Mears ;-) )
Capătul care va genera "cărbunele" este rotunjit mai plat în așa fel încât suprafața de frecare să fie cât mai mare. Celălalt capăt a fost ascuțit cât mai subțire ca să opună cât mai puțină rezistentă.
Mânerul.
Ansamblul. Din păcate nu am avut pe nimeni care să îmi facă poze ca să va pot arăta poziția corectă. În imagine cu o mână trebuia să declanșez aparatul.
La început se insistă puțin pentru ca frecarea să finiseze gaura în care se învârte burghiul.
După ce gaura a fost finisată se face o crestătură ca în poza următoare. În această crestătură se va acumula cenușa care eventual va lua foc.
O pană de pus sub crestătură. Va avea rol de tăviță. Pe ea se va acumula cenușa.
Si începe distracția...
Am frecat de mi-au sărit ochii. Obțineam fum și cenușăa dar nu se aprindea nimic. Mă dureau mâinile de înebuneam. Din când în când îmi zbura burghiul din arcuș exact când mi-era lumea mai dragă. După aproape 2 ore de frecat. M-am oprit și am studiat problema.
Cenușa era maro. Maro înseamnă că nu e arsă. E doar "afumată".
Am pus și niște iască pe tăviță că poate, poate se îndură zeii de mine și îmi aprind focul.
Canci, nada, nimic!
M-am așezat jos și am studiat și mai bine problema. Și am observat următoarele:
- Mânerul fiind din acelasi material moale se tocea repede și opunea rezistență.
- Burghiul era cam gros.
Următoarea mișcare a fost să improvizez. Am învelit mânerul într-o cutie de bere și am subțiat burghiul. Până s-a găurit cutia de bere a mers promițător. Cenușa începea să fie neagră.
Se vede pe tăviță jumătate maro și jumătate negru. Mă apropiam de adevar.
Am făcut ultimele modificari. Am făcut un burghiu mai subțire și am înlocuit total mânerul cu o bucată de țiglă pe care am găurit-o un pic cât să stea burghiul fix. Am trișat un pic adăugând niște vaselină pe capătul burghiului care intra în contact cu mânerul :). În natură poate fi folosită grăsime animală.
Și zeii s-au bucurat atunci :)
Tremuram de bucurie :). Nu știam ce să fac mai întâi. Să suflu? Sau să apuc aparatul? Am luat aparatul și m-am pus în genunghi ca să suflu ușor.
Vrăjit de reușită am încercat să-mi forțez norocul și am luat repede de pe jos bucăți subțiri rezultate în urma cioplirii și am pus cenușa fumegând în mijloc. Din păcate bucățile erau prea groase și umede. După un minut de fumegat zeii au decis că mi se urcase prea mult la cap succesul și au stins focul.
Mă simt bine. Mă dor mâinile dar mă simt bine.
ACUM!
Această metodă trebuie exersată. Cine crede că se poate duce în pădure și poate aprinde un foc așa doar după ce a văzut un film pe youtube se înșeală amarnic. Iar dacă te joci dea supraviețuirea și nu ai și alte metode de aprins focul la tine, ești un om mort. Deci exersați!
Planul meu a fost doar sa încerc sa obțin cenușă arzând. Pentru a face focul prin metoda frecării toate materialele trebuie să fie pregătite înainte de a începe. Iasca să fie uscată și cât mai fină. Trebuie ținută la îndemână. De asemenea trebuie adunate din timp bețișoare începând de la grosimea unui băț de chibrit și crescând în grosime progresiv.
Placa de bază sau inima trebuie să fie dintr-un lemn moale (ex. salcie).
Burghiul poate fi din același lemn cu placa sau dintr-un lemn mai tare.
Mânerul trebuie să fie dintr-un material cât mai tare posibil pentru a opune cât mai puțină rezistență.
Cred ca am sa dorm dus :)
Noapte buna tuturor!
Alex
Ieri când am fost cu caiacul am avut grijă să mă aprovizionez cu niste bucăți de salcie uscată. Nici un copac nu a fost rănit în proces ;)
Să prezint în ordine lemnele de la stânga la dreapta:
Primul lemn din stânga l-am folosit pentru pentru piesa principală (fireboard) numită și inimă.
Al doilea lemn l-am folosit ca să fac mânerul cu care apăsam burghiul (handle).
Al trei-lea lemn l-am folosit pentru burghiu (drill).
Lemnul din dreapta l-am cules de prin curte și l-am folosit ca arcuș (bow).
Lemnul pentru inimă. În imagine arăt bucata pe care o voi tăia.
După taiere cu fierastraul am folosit toporul ca să îndrept fețele.
Și cuțitul pentru finisare...
Burghiul. Mare brânză nu e de zis. Am scurtat lemnul și l-am decojit.
Scurtarea am făcut-o într-o singură etapă ca să obțin direct vârf pentru economisirea energiei (Ray Mears ;-) )
Capătul care va genera "cărbunele" este rotunjit mai plat în așa fel încât suprafața de frecare să fie cât mai mare. Celălalt capăt a fost ascuțit cât mai subțire ca să opună cât mai puțină rezistentă.
Mânerul.
Ansamblul. Din păcate nu am avut pe nimeni care să îmi facă poze ca să va pot arăta poziția corectă. În imagine cu o mână trebuia să declanșez aparatul.
La început se insistă puțin pentru ca frecarea să finiseze gaura în care se învârte burghiul.
După ce gaura a fost finisată se face o crestătură ca în poza următoare. În această crestătură se va acumula cenușa care eventual va lua foc.
O pană de pus sub crestătură. Va avea rol de tăviță. Pe ea se va acumula cenușa.
Si începe distracția...
Am frecat de mi-au sărit ochii. Obțineam fum și cenușăa dar nu se aprindea nimic. Mă dureau mâinile de înebuneam. Din când în când îmi zbura burghiul din arcuș exact când mi-era lumea mai dragă. După aproape 2 ore de frecat. M-am oprit și am studiat problema.
Cenușa era maro. Maro înseamnă că nu e arsă. E doar "afumată".
Am pus și niște iască pe tăviță că poate, poate se îndură zeii de mine și îmi aprind focul.
Canci, nada, nimic!
M-am așezat jos și am studiat și mai bine problema. Și am observat următoarele:
- Mânerul fiind din acelasi material moale se tocea repede și opunea rezistență.
- Burghiul era cam gros.
Următoarea mișcare a fost să improvizez. Am învelit mânerul într-o cutie de bere și am subțiat burghiul. Până s-a găurit cutia de bere a mers promițător. Cenușa începea să fie neagră.
Se vede pe tăviță jumătate maro și jumătate negru. Mă apropiam de adevar.
Am făcut ultimele modificari. Am făcut un burghiu mai subțire și am înlocuit total mânerul cu o bucată de țiglă pe care am găurit-o un pic cât să stea burghiul fix. Am trișat un pic adăugând niște vaselină pe capătul burghiului care intra în contact cu mânerul :). În natură poate fi folosită grăsime animală.
Și zeii s-au bucurat atunci :)
Tremuram de bucurie :). Nu știam ce să fac mai întâi. Să suflu? Sau să apuc aparatul? Am luat aparatul și m-am pus în genunghi ca să suflu ușor.
Vrăjit de reușită am încercat să-mi forțez norocul și am luat repede de pe jos bucăți subțiri rezultate în urma cioplirii și am pus cenușa fumegând în mijloc. Din păcate bucățile erau prea groase și umede. După un minut de fumegat zeii au decis că mi se urcase prea mult la cap succesul și au stins focul.
Mă simt bine. Mă dor mâinile dar mă simt bine.
ACUM!
Această metodă trebuie exersată. Cine crede că se poate duce în pădure și poate aprinde un foc așa doar după ce a văzut un film pe youtube se înșeală amarnic. Iar dacă te joci dea supraviețuirea și nu ai și alte metode de aprins focul la tine, ești un om mort. Deci exersați!
Planul meu a fost doar sa încerc sa obțin cenușă arzând. Pentru a face focul prin metoda frecării toate materialele trebuie să fie pregătite înainte de a începe. Iasca să fie uscată și cât mai fină. Trebuie ținută la îndemână. De asemenea trebuie adunate din timp bețișoare începând de la grosimea unui băț de chibrit și crescând în grosime progresiv.
Placa de bază sau inima trebuie să fie dintr-un lemn moale (ex. salcie).
Burghiul poate fi din același lemn cu placa sau dintr-un lemn mai tare.
Mânerul trebuie să fie dintr-un material cât mai tare posibil pentru a opune cât mai puțină rezistență.
Cred ca am sa dorm dus :)
Noapte buna tuturor!
Alex
28 martie 2009
Bird watch pe lac
Astăzi am ieșit un pic cu caiacul pe Lacul Băneasa. Mi-am luat și aparatul foto ca să văd ce pot fotografia.
 |
| De la 2009_03_28 -Baneasa |
26 martie 2009
Purificare apei
Găsiți aici un articol foarte bun despre purificarea apei.
Nu mi-am permis să copiez cuvânt cu cuvânt textul pentru că omul care l-a scris a muncit mult timp ca să se documenteze. Tot ce am făcut a fost sa înțeleg ce a scris și să fac un rezumat pentru cei care nu știu limba engleză.
Ca să putem face apa sigura pentru băut trebuie mai întâi să știm ce o contaminează.
Contaminarea este de două feluri:
- contaminare cu organisme (cea mai întâlnită)
- contaminarea chimică (în zonele industriale și miniere)
CONTAMINAREA CU ORGANISME.
Am să enumăr organismele care contaminează apa în ordinea mărimii începând cu cele mai mici:
- Viruși (exemple: hepatita, rotavirus)
- Bacterii (de 100 de ori mai mari decât virușii. 90% dintre bacterii nu sunt periculoase pentru om, unele fiind chiar necesare, dar restul de 10% sunt periculoase)
- Protozoare (organisme foarte simple - unele pot forma chisturi)
- Chisturi (micro organisme învelite într-un înveliș gros care le face să reziste în condiții în care protozoarele ar muri)
CONTAMINAREA CHIMICA.
Această contaminare se face prin prezența metalelor (mercur, arsenic, plumb) sau a nitraților.
Chimicalele trebuie filtrate cumva deoarece nu pot fi distruse precum organismele prin fierbere sau combinate cu alte substanțe.
Cunoscând contaminanții se poate trece la tratarea apei.
TRATAREA.
Tratarea se face prin:
- Filtrare.
- Fierbere.
- Tratare cu chimicale.
- Distilare.
FILTRAREA.
Filtrarea se face prin trecerea apei prin filtre cu diferite densități a materialului. Cu cât este mai dens materialul cu atât vor fi filtrate mai multe impurități. Dacă apa este tulbure este recomandată filtrarea apei printr-o bucată de pânză înainte de fierbere doarece organismele care se afla în bucăți de pământ nu vor fi omorâte la fierbere, fiind protejate de acesta.
FIERBEREA.
Prin fierbere sunt omorâte organismele care se afla în apă. Cu cât altitudinea crește, apa va fierbe la temperaturi mai mici deci va trebui să lăsăm mai mult la fiert apa. Bacteriile sunt omorâte instant la 82 grade Celsius. Dacă apa fierbe la 70 de grade atunci trebuie să lăsăm mai multe minute la fiert. Chisturile sunt omorâte in 10 minute de expunere la o temperatură de 70 de grade. Exemplul dat este pentru Everest (fierbe la 69 grade Celsius la cca 8000m altitudine). La noi cred că 3 minute de clocotit sunt suficiente (ATENȚIE! E părerea mea!).
Prin fierbere nu se elimină chimicalele.
TRATAREA CHIMICA.
Tratarea chimică înseamnă omorârea micro-organismelor din apă cu chimicale. Cele mai cunoscute sunt pastilele de purificare. Substanțele de bază folosite sunt clorul si iodul. ATENTIE!!! Nu folosiți direct clor sau iod dacă nu știți ce doze trebuie. Recomand cumpărarea de pastile pentru purificare.
DISTILAREA.
Distilarea înseamnă evaporarea apei și captarea vaporilor care apoi sunt transformați din nou în apă. Astfel se poate filtra de anumite chimicale.
Pe lângă pastilele de filtrare există niște pompe de filtrare care sunt mai scumpe dar mult mai bune deoarece incorporează mai multe feluri de filtrări inclusiv împotriva contaminanților chimici.
Dacă nu dispunem de pastile de purificare sau pompe de filtrare, cea mai bună metodă este fierberea în combinație cu o filtrare inițială printr-o pânză cât mai deasă. Prin fierbere vor fi omorâte organismele din apă. Va rămâne doar problema chimcalelor dacă în zonă au loc activități industriale.
Observatii personale:
Din puținele mele cunoștințe aș considera zone cu risc de poluare chimica zona Petroșani și Roșia Montană. Acolo unde au avut loc sau au loc exploatări miniere. De asemnea orice apă care trece pe lângă un combinat chimic sau orice fabrică care deverseaza deseuri în apă, aș suspecta-o de poluare chimică. Dunărea de exemplu sunt convins că este poluată chimic. Vă rog să mă completați sau să mă corectați aici.
Cel mai mic risc de poluare de orice fel l-aș considera la gura unui izvor.
Nu am folosit încă pastile de purificare ca să pot da mai multe sfaturi dar din cele citite prețul acestora diferea în funcție de viteza de omorâre a micro organismelor (între 5 minute si 2 ore- vă rog să mă corectați).
Sunt binevenite sfaturile de la cei care au folosit practic metode de purificare.
Nu mi-am permis să copiez cuvânt cu cuvânt textul pentru că omul care l-a scris a muncit mult timp ca să se documenteze. Tot ce am făcut a fost sa înțeleg ce a scris și să fac un rezumat pentru cei care nu știu limba engleză.
Ca să putem face apa sigura pentru băut trebuie mai întâi să știm ce o contaminează.
Contaminarea este de două feluri:
- contaminare cu organisme (cea mai întâlnită)
- contaminarea chimică (în zonele industriale și miniere)
CONTAMINAREA CU ORGANISME.
Am să enumăr organismele care contaminează apa în ordinea mărimii începând cu cele mai mici:
- Viruși (exemple: hepatita, rotavirus)
- Bacterii (de 100 de ori mai mari decât virușii. 90% dintre bacterii nu sunt periculoase pentru om, unele fiind chiar necesare, dar restul de 10% sunt periculoase)
- Protozoare (organisme foarte simple - unele pot forma chisturi)
- Chisturi (micro organisme învelite într-un înveliș gros care le face să reziste în condiții în care protozoarele ar muri)
CONTAMINAREA CHIMICA.
Această contaminare se face prin prezența metalelor (mercur, arsenic, plumb) sau a nitraților.
Chimicalele trebuie filtrate cumva deoarece nu pot fi distruse precum organismele prin fierbere sau combinate cu alte substanțe.
Cunoscând contaminanții se poate trece la tratarea apei.
TRATAREA.
Tratarea se face prin:
- Filtrare.
- Fierbere.
- Tratare cu chimicale.
- Distilare.
FILTRAREA.
Filtrarea se face prin trecerea apei prin filtre cu diferite densități a materialului. Cu cât este mai dens materialul cu atât vor fi filtrate mai multe impurități. Dacă apa este tulbure este recomandată filtrarea apei printr-o bucată de pânză înainte de fierbere doarece organismele care se afla în bucăți de pământ nu vor fi omorâte la fierbere, fiind protejate de acesta.
FIERBEREA.
Prin fierbere sunt omorâte organismele care se afla în apă. Cu cât altitudinea crește, apa va fierbe la temperaturi mai mici deci va trebui să lăsăm mai mult la fiert apa. Bacteriile sunt omorâte instant la 82 grade Celsius. Dacă apa fierbe la 70 de grade atunci trebuie să lăsăm mai multe minute la fiert. Chisturile sunt omorâte in 10 minute de expunere la o temperatură de 70 de grade. Exemplul dat este pentru Everest (fierbe la 69 grade Celsius la cca 8000m altitudine). La noi cred că 3 minute de clocotit sunt suficiente (ATENȚIE! E părerea mea!).
Prin fierbere nu se elimină chimicalele.
TRATAREA CHIMICA.
Tratarea chimică înseamnă omorârea micro-organismelor din apă cu chimicale. Cele mai cunoscute sunt pastilele de purificare. Substanțele de bază folosite sunt clorul si iodul. ATENTIE!!! Nu folosiți direct clor sau iod dacă nu știți ce doze trebuie. Recomand cumpărarea de pastile pentru purificare.
DISTILAREA.
Distilarea înseamnă evaporarea apei și captarea vaporilor care apoi sunt transformați din nou în apă. Astfel se poate filtra de anumite chimicale.
Pe lângă pastilele de filtrare există niște pompe de filtrare care sunt mai scumpe dar mult mai bune deoarece incorporează mai multe feluri de filtrări inclusiv împotriva contaminanților chimici.
Dacă nu dispunem de pastile de purificare sau pompe de filtrare, cea mai bună metodă este fierberea în combinație cu o filtrare inițială printr-o pânză cât mai deasă. Prin fierbere vor fi omorâte organismele din apă. Va rămâne doar problema chimcalelor dacă în zonă au loc activități industriale.
Observatii personale:
Din puținele mele cunoștințe aș considera zone cu risc de poluare chimica zona Petroșani și Roșia Montană. Acolo unde au avut loc sau au loc exploatări miniere. De asemnea orice apă care trece pe lângă un combinat chimic sau orice fabrică care deverseaza deseuri în apă, aș suspecta-o de poluare chimică. Dunărea de exemplu sunt convins că este poluată chimic. Vă rog să mă completați sau să mă corectați aici.
Cel mai mic risc de poluare de orice fel l-aș considera la gura unui izvor.
Nu am folosit încă pastile de purificare ca să pot da mai multe sfaturi dar din cele citite prețul acestora diferea în funcție de viteza de omorâre a micro organismelor (între 5 minute si 2 ore- vă rog să mă corectați).
Sunt binevenite sfaturile de la cei care au folosit practic metode de purificare.
22 martie 2009
Paracord vs. Cordelină
Pentru cei care au neclaritati :)
Voi numi cordelină acea sfoara utilitară care se gasește de vânzare în magazinele cu specific montan. Nu mă refer la corzile de alpinism. Este un subiect care mă depășește.
Paracord-ul (Parachute Crod) a fost inventat de către americani și folosit ca frânghii la parașute în al doi-lea război mondial. Este versatil pentru că în operațiunile militare un obiect trebuie să aibă cat mai multe utilizări.
Firele din paracord (7 la numar) sunt bine definite și sunt din nylon. Iși mențin forma și pot fi folosite foarte ușor ca fir de cusut, pescuit sau pentru capcane, brățări de supraviețuire, fire pentru cort sau tendă, diverse decorațiuni.. Sunt o groază de aplicații. Idei sa fie.
Paracordul nu putrezește și nu mucegăiește.
La tăiere capetele trebuie topite pentru a nu se "ciufuli".
Cordelina este o frânghie utilitară cu utilizări practice mai limitate. Este folosită mai mult în alpinism.
Firele din cordelină au mai mult rol de rigidizare. Nu sunt bine definite. Au fost realizate prin presare și nu prin împletire ca la cordelină (poate la unele corzi să existe și un anumit grad de răsucire). Ar putea fi folosite la cusut cu oarecare dificultăți din cauza grosimii. Exclus pentru pescuit sau capcane deoarece se scămoșează. Cordelina este folosită ca atare pentru ancorat sau legat obiecte.
În imagine firele parocordului arata usor ciufulite pentru ca fost ținut o săptămână în rucsac. Am uitat să-i topesc capetele. În mod normal la tăiere, totul este compact. În funcție de ce ai nevoie, decizi ce tip de franghie vrei. Eu folosesc ambele tipuri.
Din paracord se face renumita bratara de supraviețuire. În caz de nevoie se desface și se utilizează firele.
De asemenea se mai folosește la îmbrăcat mânerele lamelor de cutit sau pentru alte decorațiuni.
În România găsiți paracord de câțiva ani la cutite-bushcraft.ro.
Alex
Voi numi cordelină acea sfoara utilitară care se gasește de vânzare în magazinele cu specific montan. Nu mă refer la corzile de alpinism. Este un subiect care mă depășește.
Paracord-ul (Parachute Crod) a fost inventat de către americani și folosit ca frânghii la parașute în al doi-lea război mondial. Este versatil pentru că în operațiunile militare un obiect trebuie să aibă cat mai multe utilizări.
Firele din paracord (7 la numar) sunt bine definite și sunt din nylon. Iși mențin forma și pot fi folosite foarte ușor ca fir de cusut, pescuit sau pentru capcane, brățări de supraviețuire, fire pentru cort sau tendă, diverse decorațiuni.. Sunt o groază de aplicații. Idei sa fie.
Paracordul nu putrezește și nu mucegăiește.
La tăiere capetele trebuie topite pentru a nu se "ciufuli".
Cordelina este o frânghie utilitară cu utilizări practice mai limitate. Este folosită mai mult în alpinism.
Firele din cordelină au mai mult rol de rigidizare. Nu sunt bine definite. Au fost realizate prin presare și nu prin împletire ca la cordelină (poate la unele corzi să existe și un anumit grad de răsucire). Ar putea fi folosite la cusut cu oarecare dificultăți din cauza grosimii. Exclus pentru pescuit sau capcane deoarece se scămoșează. Cordelina este folosită ca atare pentru ancorat sau legat obiecte.
În imagine firele parocordului arata usor ciufulite pentru ca fost ținut o săptămână în rucsac. Am uitat să-i topesc capetele. În mod normal la tăiere, totul este compact. În funcție de ce ai nevoie, decizi ce tip de franghie vrei. Eu folosesc ambele tipuri.
Din paracord se face renumita bratara de supraviețuire. În caz de nevoie se desface și se utilizează firele.
De asemenea se mai folosește la îmbrăcat mânerele lamelor de cutit sau pentru alte decorațiuni.
 |
| Sursa foto |
Alex
Cum să te îmbraci când e frig sau cald
Multora dintre noi le place să iasă cu cortul și să rămână câteva zile în natură. Acest lucru implică să ai niște cunoștințe minime. Acestea te vor ajuta mai ales în situații de supraviețuire. Printre acestea se numără și să știi cum să te îmbraci.
Dacă ați citit regula de 3, ați văzut că a doua regulă zice "3 ore expus elementelor"(soare, frig, umezeală) până dai de dracu :) Cum controlăm temperatura? Evident că prin haine. Asta știe toată lumea. Numai că și hainele astea aruncate pe noi au o logică. Presupun că ați văzut iarna prin stațiile de autobuz câte un băiat sau o fată (ca să nu zic pițiponci :) ) care tremura ca piftia de frig deși era îmbrăcat/îmbrăcată.
Căldura corpului se pierde prin 5 fenomene:
1. Transpirație - prin transpirație corpul încearcă să se răcească.
2. Respirație - expiri aer cald, inspiri aer rece. Pierzi căldură.
3. Conducție - când te așezi pe ceva rece. Corpul transmite căldura obiectului rece. Deci o pierde.
4. Convecție - vântul răcește corpul.
5. Radiație - obiectele radiază căldura.
Despre aceste lucruri puteți citi mai detaliat la Yeti pe blog.
Pițiponcii din stația de autobuz tremură deoarece pierd căldura prin respirație, convecție și radiație (dacă nu poartă căciulă). Dar, mulți cred că ați trăit experiența să fiți gros îmbrăcați și totuși să vă fie frig. Acest lucru se întâmplă atunci când avem un singur rând de haine pe noi sau când avem mai multe rânduri dar mulate pe corp.
Pentru a te proteja în sezonul rece NU trebuie să pui cea mai groasă haină pe tine și atât. Acea haină se va răci în timp și în contact direct cu corpul îl va răci (conducție). Trebuie să porți hainele în straturi (izmene). Foarte important ca aceste straturi să NU fie mulate pe corp (altfel intervine conducția). Trebuie să porți straturi bufante pentru a se creea mici "buzunare" cu aer. Acel aer acționează ca izolator termic. Gândiți-vă la geamul termopan. De aceea sunt doua rânduri de geamuri și cu un gaz în interior. Pentru ca pierderea de căldură să se facă cât mai greu.
Controlul temperaturii corpului se face punând sau scoțând din straturile de haine. Trebuie evitată transpirația.
De asemnea trebuie știut că corpul uman pierde cele mai mari cantități de căldură prin cap și ceafă. Acestea trebuie protejate. Este o vorbă "când nu-i cap, vai de picioare". Când vă e frig la picioare, puneți o căciulă în cap. Vedeți ce se întâmplă în câteva minute ;)
Dacă este foarte frig, puneți și un fular la gură. Aerul expirat va încălzi fularul, iar aerul inspirat va fi incălzit puțin de fular.
Foarte important de știut BUMBACUL POATE UCIDE CÂND ESTE UD! Când ești într-o excursie în natură în sezonul rece, evită hainele de bumbac. Bumbacul iți va ține cald cât timp este uscat (în oraș este ok). Dacă se udă, acesta NU elimină apa ci o reține ducând la pierderi mari și rapide de căldură.
Căutați haine și ciorapi din lână și materiale tip polar (sintetice). Multe școli de ghizi iși învață elevii să poarte ciorapi din lână. Lâna are proprietatea de a ține de cald și atunci când este uda. De asemenea nu reține apa. Materialele sintetice au proprietatea de a ține de cald și de a elimina apa foarte repede.
Presupun că unii se întreabă cum e cu radiația. Ei bine, ca exemplu atunci când stai în cort, acoperișul nu te ferește doar de ploaie. Noaptea el reflectă înapoi căldura radiată de către corpul tău. Lucru care îți va ține de cald (depinde și de temperatura exterioară). În sezonul rece nu este indicat să se doarmă sub cerul liber pentru că se va pierde căldura prin radiație. Ați văzut în diverse magazine folie de supraviețuire. Este aluminizată și foarte subțire. Mulți (inclusiv eu) s-au întrebat cum poate chestia aia să-ți țină de cald. Ei bine, acea folie reflectă căldura înapoi spre tine.
Te poti folosi de radiație într-o situație critică, căutând să-ți faci adăpost într-o zonă care în
timpul zilei a fost expusă la soare. Noaptea, pietrele din zona vor radia căldura acumulată în timpul zilei. Pe munte în cazul nostru, trebuie să iți faci adăpost pe un versant orientat spre sud (soarele în emisfera nordică este ușor spre sud indiferent de oră).
De asemenea o altă aplicație practică a radiației:
Seara când stai la foc dacă în spatele tău se află un obiect mare (bolovan sau un paravan din lemne), acel obiect va reflecta căldura încălzindu-ți spatele.
NU te așeza direct pe pământ. Mereu între tine și pământ să fie un strat izolator termic.
Pentru a te proteja în sezonul cald NU trebuie să umbli dezbrăcat dacă nu ai cantități mari de apă potabilă la îndemână. Vara când nu bate vântul ca să ne răcească (convectie) ați văzut că este insuportabil de cald și tendința este să ne dezbrăcăm. Nu este bine. Când este încins, corpul încearcă să se răcească prin transpirație. Dacă noi îl ținem descoperit, transpirația se va evapora foarte repede și va consuma rapid resursele de apă ale corpului. Ideea este să ținem acea transpirație pe noi cât mai mult cu putință deși gândul pare scârbos. Acest lucru se face stând îmbrăcați cu haine cât mai largi (a se vedea beduinii din deșert). În aceste cazuri putem folosi hainele din bumbac care rețin apa. Foarte important să acoperim capul și ceafa (cu o bandană) indiferent daca purtăm haine sau nu. Pe acolo se evapora cea mai multă apă. Dacă corpul nu se poate răci, intervine insolația. Într-o situație critică se evită expunerile la soare. Evident că sunt indicate cremele de protecție împotriva arsurilor cauzate de soare indiferent de situație.
P.S.
Citiți și comentariile. Sunt câteva sfaturi bune acolo de la cei care au vizitat blogul.
Dacă ați citit regula de 3, ați văzut că a doua regulă zice "3 ore expus elementelor"(soare, frig, umezeală) până dai de dracu :) Cum controlăm temperatura? Evident că prin haine. Asta știe toată lumea. Numai că și hainele astea aruncate pe noi au o logică. Presupun că ați văzut iarna prin stațiile de autobuz câte un băiat sau o fată (ca să nu zic pițiponci :) ) care tremura ca piftia de frig deși era îmbrăcat/îmbrăcată.
Căldura corpului se pierde prin 5 fenomene:
1. Transpirație - prin transpirație corpul încearcă să se răcească.
2. Respirație - expiri aer cald, inspiri aer rece. Pierzi căldură.
3. Conducție - când te așezi pe ceva rece. Corpul transmite căldura obiectului rece. Deci o pierde.
4. Convecție - vântul răcește corpul.
5. Radiație - obiectele radiază căldura.
Despre aceste lucruri puteți citi mai detaliat la Yeti pe blog.
Pițiponcii din stația de autobuz tremură deoarece pierd căldura prin respirație, convecție și radiație (dacă nu poartă căciulă). Dar, mulți cred că ați trăit experiența să fiți gros îmbrăcați și totuși să vă fie frig. Acest lucru se întâmplă atunci când avem un singur rând de haine pe noi sau când avem mai multe rânduri dar mulate pe corp.
Pentru a te proteja în sezonul rece NU trebuie să pui cea mai groasă haină pe tine și atât. Acea haină se va răci în timp și în contact direct cu corpul îl va răci (conducție). Trebuie să porți hainele în straturi (izmene). Foarte important ca aceste straturi să NU fie mulate pe corp (altfel intervine conducția). Trebuie să porți straturi bufante pentru a se creea mici "buzunare" cu aer. Acel aer acționează ca izolator termic. Gândiți-vă la geamul termopan. De aceea sunt doua rânduri de geamuri și cu un gaz în interior. Pentru ca pierderea de căldură să se facă cât mai greu.
Controlul temperaturii corpului se face punând sau scoțând din straturile de haine. Trebuie evitată transpirația.
De asemnea trebuie știut că corpul uman pierde cele mai mari cantități de căldură prin cap și ceafă. Acestea trebuie protejate. Este o vorbă "când nu-i cap, vai de picioare". Când vă e frig la picioare, puneți o căciulă în cap. Vedeți ce se întâmplă în câteva minute ;)
Dacă este foarte frig, puneți și un fular la gură. Aerul expirat va încălzi fularul, iar aerul inspirat va fi incălzit puțin de fular.
Foarte important de știut BUMBACUL POATE UCIDE CÂND ESTE UD! Când ești într-o excursie în natură în sezonul rece, evită hainele de bumbac. Bumbacul iți va ține cald cât timp este uscat (în oraș este ok). Dacă se udă, acesta NU elimină apa ci o reține ducând la pierderi mari și rapide de căldură.
Căutați haine și ciorapi din lână și materiale tip polar (sintetice). Multe școli de ghizi iși învață elevii să poarte ciorapi din lână. Lâna are proprietatea de a ține de cald și atunci când este uda. De asemenea nu reține apa. Materialele sintetice au proprietatea de a ține de cald și de a elimina apa foarte repede.
Presupun că unii se întreabă cum e cu radiația. Ei bine, ca exemplu atunci când stai în cort, acoperișul nu te ferește doar de ploaie. Noaptea el reflectă înapoi căldura radiată de către corpul tău. Lucru care îți va ține de cald (depinde și de temperatura exterioară). În sezonul rece nu este indicat să se doarmă sub cerul liber pentru că se va pierde căldura prin radiație. Ați văzut în diverse magazine folie de supraviețuire. Este aluminizată și foarte subțire. Mulți (inclusiv eu) s-au întrebat cum poate chestia aia să-ți țină de cald. Ei bine, acea folie reflectă căldura înapoi spre tine.
Te poti folosi de radiație într-o situație critică, căutând să-ți faci adăpost într-o zonă care în
timpul zilei a fost expusă la soare. Noaptea, pietrele din zona vor radia căldura acumulată în timpul zilei. Pe munte în cazul nostru, trebuie să iți faci adăpost pe un versant orientat spre sud (soarele în emisfera nordică este ușor spre sud indiferent de oră).
De asemenea o altă aplicație practică a radiației:
Seara când stai la foc dacă în spatele tău se află un obiect mare (bolovan sau un paravan din lemne), acel obiect va reflecta căldura încălzindu-ți spatele.
 |
| De la Adapost |
Pentru a te proteja în sezonul cald NU trebuie să umbli dezbrăcat dacă nu ai cantități mari de apă potabilă la îndemână. Vara când nu bate vântul ca să ne răcească (convectie) ați văzut că este insuportabil de cald și tendința este să ne dezbrăcăm. Nu este bine. Când este încins, corpul încearcă să se răcească prin transpirație. Dacă noi îl ținem descoperit, transpirația se va evapora foarte repede și va consuma rapid resursele de apă ale corpului. Ideea este să ținem acea transpirație pe noi cât mai mult cu putință deși gândul pare scârbos. Acest lucru se face stând îmbrăcați cu haine cât mai largi (a se vedea beduinii din deșert). În aceste cazuri putem folosi hainele din bumbac care rețin apa. Foarte important să acoperim capul și ceafa (cu o bandană) indiferent daca purtăm haine sau nu. Pe acolo se evapora cea mai multă apă. Dacă corpul nu se poate răci, intervine insolația. Într-o situație critică se evită expunerile la soare. Evident că sunt indicate cremele de protecție împotriva arsurilor cauzate de soare indiferent de situație.
P.S.
Citiți și comentariile. Sunt câteva sfaturi bune acolo de la cei care au vizitat blogul.
18 martie 2009
Polonic pentru șefu'
Acum vreo 2-3 săptămâni le-am spus colegilor de la muncă de blogul acesta. Am vrut să văd cum mă percep. Evident că au început glumele dar în final reacția a fost bună. În grămada de glume s-a strecurat și una a șefului meu care m-a întrebat dacă fac și polonice. I-am răspuns că nu știu dacă pot să fac așa ceva.
Astăzi au trecut cei de la ADP pe stradă și au curățat copacii de crengi. Am întrebat un nene dacă îmi dă voie să iau o craca mai zdravana. Omul nu a avut nimic împotrivă așa că am înșfăcat lemnul și am fugit repede în curte. Intenționam să probez noul cuțit (Karesuando). Nu aveam nimic în plan. Vroiam doar să cuțitez ceva :). O anumită trăsătură a crengii mi-a adus aminte de șefu' așa că m-am gândit să mă răzbun. Din păcate nu am făcut poze cu etapele în primul rând pentru că nu credeam că am să reușesc să fac ceva și în al doilea rând afară ploua și nu vroiam să-mi expun aparatul umezelii. Când totul a început să capete o formă promițătoare era prea târziu ca să mai pregătesc aparatul. Mă rog...
Iată polonicul pentru șefu'... (a se considera mai mult o metaforă decât un lucru practic- e cam mic pentru un polonic). Pozele sunt puse in ordine invers cronologica. Prima este ultima.
 |
| De la 2009_03_18 |
9 martie 2009
Castron pentru fructe de pădure
Titlul l-am dat din burtă pentru că habar n-am cum să-i zic :-).
Nu am să scriu prea mult pentru că nu am prea multe de zis. După castronul ăsta am să fac o pauză cu cioplitul pentru o perioadă. Am senzația că exagerez un pic cu apucăturile astea.
Deci... castronul...
Lemnul folosit este lemn de fag adus de fratele meu de la cineva de la țară ca să aibă pentru grătar. Recomand acest tip de lemn doar masochiștilor. E tare ca piatra. Ma dor mâinile de parcă aș fi săpat tunel cu lingurița în beton. De asemenea mi-a tocit un pic cuțitele. Recomand un lemn mai moale. Salcie sau mesteacăn. Am văzut că pe afară e folosit mult mesteacănul. Nu am avut ocazia să testez dar pare un lemn foarte bun pentru cioplit.
Unelte folosite: fierastrau tip briceag și toate cuțitele din dotare pentru că am vrut să văd cu care mă simt mai comod. Opinelul la categoria modelare lemn, nu mi-a plăcut. Opinelul e bun la tăiat și ascuțit bețe. Adică pentru uz general la iarbă verde. Mora și-a făcut treaba bine. Am ciobit un pic lama într-un nod dar se rezolvă repede pe piatra de ascuțit. Și acum poze...
 |
| De la 2009_03_08 |
Unelte folosite: fierastrau tip briceag și toate cuțitele din dotare pentru că am vrut să văd cu care mă simt mai comod. Opinelul la categoria modelare lemn, nu mi-a plăcut. Opinelul e bun la tăiat și ascuțit bețe. Adică pentru uz general la iarbă verde. Mora și-a făcut treaba bine. Am ciobit un pic lama într-un nod dar se rezolvă repede pe piatra de ascuțit. Și acum poze...
5 martie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)